Deși romanele sunt opere de ficțiune, ele impregnează noi modele de a vedea lumea în sinapsele creierului nostru mult mai natural și mai concret decât cărțile de dezvoltare personală.
De ce? Fiindcă romanele vin din experiența nealterată a celui care le-a scris, interioară sau exterioară. Ideile nu sunt trecute prin filtrul gândirii și aranjate academic cu grijă să fie cât mai explicite. Ele sunt vii și trăiesc atât în inconștientul autorului, cât și în viața personajelor lui.
Astfel, romanele sunt o sursă mai directă de dezvoltare personală prin implicarea noastră emoțională. Modul de învățare din ficțiune poate fi comparat cu experiența directă.