Matthieu Ricard este un fost biochimist care a devenit călugăr budist. Își începe discursul cu câteva imagini din Tibet descrise cu umor pe care merită să le vezi, chiar dacă nu ai timp pentru întreaga prezentare.
Printre cele mai interesante gânduri pe care le împărtășește cu tine se numără faptul că nimeni nu se trezește dimineața gândindu-se ”Vreau să sufăr întreaga zi!”. Cu toții căutăm fericirea. Totuși, fericirea pare că se consumă pe măsură ce o experimentăm. Orice experiență care ne face fericiți scade în intensitate cu fiecare clipă trăită. Mănânci o bucată de tort și cu fiecare linguriță îți place mai puțin. Te așezi iarna lângă un foc și în curând ți se face prea cald. Asculți Bach cu plăcere, dar perspectiva de a-i asculta muzica 24 de ore din 24 transformă experiența într-o tortură.
Conform viziunii budiste, starea de bine nu e o simplă senzație de plăcere. E o stare profundă de seninătate și împlinire. Poți trece de la iubire la ură, dar nu le poți simți pe amandouă în același timp. Fiecare emoție are propriul antidot.
Atunci când suntem furioși pe cineva, cu cât ne gândim mai mult la acea persoană sau la motivele pentru care suntem furioși, cu atât sentimentul se intensifică. Abordarea exterioară a unei emoții o ajută să se hrănească și să crească.
În schimb, dacă ne uităm în interior și privim sentimentul în față, îl analizăm, îl controlăm și să îl facem să dispară. Cu cât repetăm mai des procesul, cu atât devenim mai puțin afectați de emoțiile exterioare.
Richard susține că antrenarea minții contează enorm în atingerea stării de bine. Exercițiul, prin meditație, poate aduce îmbunătățirea stării de sănătate a oamenilor bolnavi și le poate prelungi durata de viață. Deci, ești gata pentru o sesiune de mendidație?