Dacă vrei să folosești termeni pretențioși pentru a arăta că știi exact ce faci, poți spune că varianta chestionarului e o tehnică de cercetare cantitativă. Asta înseamnă că ajungi la majoritatea angajaților, adresezi întrebări în mod uniform, interpretezi un volum mare de date și te lauzi că ai aflat exact ce își dorește publicul într-o manieră de cercetare pe care nu o poate contesta nimeni. Totuși… e posibil ca rezultatele chestionarului să fie… un pic robotizate. Nu poți intra în profunzime și, cel mai adesea, nu poți insista pentru a scoate răspunsuri sincere și elaborate de la oameni. E posibil să te trezești cu o mulțime de răspunsuri dezirabile și să nu afli decât niște informații de suprafață.
Să ne facem mai bine înțeleși, imaginează-ți câte lucruri afli dacă întrebi echipa în ansamblu ce părere are despre subiectul X, versus dacă îi iei pe rând la o discuție unu la unu. Abia în discuțiile unu la unu oamenii devin sinceri, se deschid și lucrurile devin cu adevărat interesante.
Ce-i drept, dezavantajul acestui tip de cercetare, care în termeni științifico-pretențioși se numește calitativă, este că este deseori contestată de cârcotași. Dacă îți bazezi un proiect strict pe dialogul cu un număr de x oameni, imediat cineva va spune că nu ai întrebat întregul colectiv și că te înșeli cu siguranță.
Asta nu trebuie să te descurajeze, pentru că statistica spune că, dacă îți alegi respondenții suficient de variat (vârstă, gen, vechime în organizație, domeniu de activitate etc.), e incredibil cât de relevante sunt rezultatele pentru întreaga populație vizată.
Deci, îți garantăm că efortul o să merite! Acum hai să vedem cum trebuie să te pregătești înainte, pentru a-ți garanta reușita.