fbpx
Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

Fie că lucrezi în HR de o lună sau de 20 de ani, cu siguranță ai trecut prin momente de cumpănă în care te-ai întrebat ce le place oamenilor la această meserie. Uneori știi exact răspunsul la această întrebare. Alteori însă, simți că nu ți-ar strica să îți reamintească cineva.

Acest articol e menit să îți încarce bateriile. Ia-ți timp să îți torni o cană fierbinte de cafea sau ceai (după preferințe) și bucură-te timp de 10 minute de mărturiile altor colegi. În unele te vei regăsi complet. Altele îți vor aduce o perspectivă nouă. Cu siguranță, însă, te vei surprinde cel puțin o dată zâmbind. Până la final vei vedea cum bateriile ți s-au încărcat pe nesimțite și cum ești pregătit(ă) de noi provocări.

Mariana

HR-ul m-a cucerit prin complexitate și oportunitatea de a fi om între oameni! Nici nu mi-am dat seama când HR-ul mi-a devenit a doua casă!

Anamaria

Lucrez în HR de aproape 4 ani. Anterior, ocupasem o cu totul altă poziție în companie și nu aveam o părere prea bună despre oamenii de HR. Nu îmi dădeam seama ce fac toată ziua și părea că ies în evidență doar atunci când ni se transmiteau vești proaste sau ni se cereau proceduri birocratice suplimentare. 

Am acceptat poziția în HR ca pe o provocare să schimb fața resurselor umane în compania noastră. De atunci, am inițiat numeroase procese de modernizare, multe dintre ele izvorâte din propriile mele experiențe neplăcute trăite în calitate de simplu angajat. Am început să comunic mai bine activitatea HR în companie, iar rezultatele nu au întârziat să apară. 

Acum, în 60% dintre interviurile de exit pe care le realizăm cu angajații care părăsesc compania, aceștia menționează proiectele din zona de HR atunci când sunt întrebați ce a făcut bine organizația noastră și ar trebui să continue să facă. Pentru mine, aceasta e cea mai mare dovadă a succesului.

Cea mai mare satisfacție o am atunci când mă întâlnesc în diverse contexte cu foști colegi și colaboratori din celelalte zone ale companiei și aceștia îmi dau feedback ”necenzurat” cu privire la activitatea HR. Mă încarc cu cuvintele lor de laudă și cu mulțumirile pentru faptul că, în sfârșit, cineva se preocupă pentru starea lor de bine. În acele momente decid că toate sacrificiile, munca peste program și lupta ”cu morile de vânt” au meritat. Simt că am pentru cine lupta în continuare și mă întorc la birou a doua zi cu forțe proaspete.

Laura

Când aveam 5 ani, mergeam foarte des într-o clădire în care lucrau atât mama, cât și bunica. Ambele erau secretare în domeniul public. Îmi plăcea mult să mă prefac că ștampilez documente, că aranjez dosare și eram absolut înnebunită de tot ce însemna obiecte de birotică. Când eram întrebată ce vreau să mă fac atunci când voi fi mare, răspundeam ”Vreau să lucrez la birou, să merg cu servieta mea în care am acte importante și să vorbesc cu mulți oameni.”

Prin școala generală am început să învăț noțiunile de ”loc de muncă” și ”angajare”. Am întrebat-o pe mama de ce unele persoane nu lucrează și nu au ”ce să pună pe masă”. Începusem să dezvolt o empatie surprinzătoate pentru șomeri. Atunci i-am spus mamei că așa cum doctorii vindecă rănile, eu vreau când voi fi mare să ajut oamenii care sunt triști pentru că nu au un loc de muncă. 

În liceu m-am îndrăgostit iremediabil de psihologie. Eram printre puținii elevi care știau exact din clasa a 10-a ce vrea să studieze și ulterior să profeseze. 

Acum, combinând toate cele de mai sus cu pasiunea față de proceduri, interacțiunea autentică cu oamenii și mediul multinațonal, pot spune că sunt exact unde mi-am dorit întotdeauna să fiu. Desigur, nu recrutez blue collars și probabil că nu am salvat pe nimeni din pragul sărăciei (dat fiind specificul firmei). Dar cu siguranță am schimbat multe vieți și, cu bune, cu rele, cred că HR-ul și Recrutarea sunt domenii foarte rewarding.

Dacă tot am amintit de ele, vreau să le mulțumesc celor două femei din viața mea (mama și bunica) pentru că m-au învățat încă de mică să respect orice meserie și să cred în oameni. Cred că acestea sunt valori care nu ar trebui să îi lipsească niciunui profesionist de HR. 

Ionuț

Cred că HR-ul mi se potrivește mănușă. Atunci când cunoști foarte bine legislația muncii, aduni suficiente elemente de context și citești printre rânduri, poți descoperi soluții cu implicații majore. În acele ocazii, devii ”eroul” întregii companii. Cred că sunt puține poziții într-o organizație care să îți ofere această posibilitate.

Deniss

Totul a început de la primul ”loc de muncă” (promoter, în cazul meu) unde datorită faptului că mi-am dat interesul poate puțin prea mult, am ajuns să recrutez noi oameni în echipa de atunci. Mi-a plăcut atât de mult, încât la toate celelalte job-uri am solicitat și sarcini ce țin de resurse umane (chiar și fără să vină cu o mărire salarială). Am făcut asta doar pentru că îmi place foarte mult domeniul. Am citit tot ce am găsit pe internet cu privire la acest domeniu și am reușit, după foarte mult timp, să găsesc o companie unde să ocup un loc în HR.

Simt o împlinire fantastică în momentul în care sunt la job, chiar dacă pentru început fac treburi mărunte. Învăț, învăț, învăț. Îmi doresc ca într-o zi să ocup o poziție de manager resurse umane.

Corina

Eu cred că nimic nu e întâmplător și că unii oameni ajung în HR din pasiune, alții pentru că cineva a descoperit potențialul din ei, alții conjunctural, alții pentru că HR-ul, de multe ori, e poarta de intrare pentru alte oportunități. Fiecare om vine cu o poveste, indiferent cum ajunge să lucreze în HR. Pentru mine oamenii sunt pasiune de mică și toate drumurile și toate testele de-a lungul timpului au dus către HR, formator, profesor, consilier vocațional. Sămânța a fost sădită de mic copil și a crescut și a tot crescut și se dezvoltă în continuare.

Mi-aș dori ca toți oamenii să-și aleagă meseria sau să fie îndrumați spre aceasta în funcție de vocație, pasiune, valori… dar câți avem norocul în lumea asta să facem ceea ce ne place și să ne placă ceea ce facem?

Mirela

Aș începe cu o mică glumă pe care o foloseam în una din companiile în care am lucrat. Când colegii aveau uneori nevoie de un sfat sau de un boost de energie veneau să își spună ”oful” la HR, iar eu în glumă le spuneam ”Faci ce faci și tot la HR ajungi!” În acel moment aceștia simțeau umorul ușor și starea se schimba, chiar și atunci când veneau cu o mică nemulțumire. 

Aș continua în această notă umoristică și aș spune despre toți profesioniștii din HR… au făcut ce au făcut și au ajuns în HR! Indiferent de profesia noastră de bază, cred cu tărie că toți cei care am ajuns să profesăm în această arie dedicată oamenilor cu oameni și pentru oameni, fie ne-am pregătit încă de la început cu determinarea de a îmbrățișa o carieră în această direcție, fie am ales în timp să facem tranziția din business către HR.

Ne menținem motivația și pasiunea către această arie, ne facem treaba cu profesionalism, cu responsabilitate și ne dedicăm oamenilor și în egală măsură companiei pe care o reprezentăm. Trebuie să reușim să păstrăm echilibrul și echitatea necesare între cele două și rămânem un liant puternic între interesele companiei, protejarea angajaților și un partener strategic de business. Cred că locul nostru este acolo și că trebuie permanent să ne perfecționăm, atât pentru noi, pentru companie, pentru cei pe care îi deservim, indiferent de nivelul nostru de senioritate. Întotdeauna vom avea ceva nou de învățat.

Laurențiu

Am trecut, de-a lungul timpului, prin diverse roluri de HR, și am găsit un farmec aparte în fiecare. Desigur, HR-ul ajunge să îți placă mai tare după ce câștigi ceva experiență. Atunci când ești al început totul se mișcă prea repede în jurul tău și ți se dau doar atribuții mărunte, care nu îți aduc prea mare satisfacție. Cu cât trece timpul și diversifici activitățile, cu atât lucrurile devin mai interesante. Cel mai tare îmi place atunci când un angajat vine cu o problemă și eu am puterea și abilitățile de a găsi eroarea și a o corecta. Nimic nu se compară cu aprecierea și recunoștința pe care le primesc de la respectivul angajat după ce fac ce știu mai bine. Ador HR-ul pentru elementul uman.

Andreea

Cred că pasiunea pentru HR o am din copilărie, când eram fascinată de fluturașii de salariu ai tatălui. Îl întrebam mereu cine este doamna care îi dă salariul și cum se calculează. Mă amuz când îmi amintesc cum încercam să descifrez ce semnifică multele cifre de pe acei fluturași de salariu.

Ulterior, dintr-un om de vânzări, m-am transformat într-o specialistă HR dornică să fac ordine în dosare, să aranjez acte și să ajut la adeverințe. Am avut curiozitatea de a descoperi oamenii și a-i ajuta, iar în acest proces HR-ul a devenit a doua mea familie.

Bianca

Am făcut Facultatea de Psihologie. Nu știu de ce, pentru că mereu mi-am dorit Dreptul… Copil încă fiind, m-am angajat întâmplător în domeniul financiar. Mi s-a propus să fac cursul de Inspector Resurse Umane pentru a păstra cărțile de muncă la societate. Habar nu aveam ce înseamnă Resurse Umane. ”Resurse” mi-a sunat a ceva financiar. 

Am învățat mult să obțin diploma și să iau examenul de la ITM. Am dat de legi și atunci am retrezit în mine pasiunea pentru Drept. Au trecut vreo 13 ani de atunci… 

Andrei

În meseria de HR ador faptul că sunt propriul meu expert. Am posibilitatea să fac un pas în spate atunci când nu găsesc sensul într-o activitate. Îmi stabilesc propriile priorități de acțiune și iau decizii fără să consult un întreg lanț ierarhic. Simt că pot să aduc valoare la masa de discuții și să fac sugestii de schimbări atunci când simt că sunt necesare. 

De asemenea, mă mândresc cu faptul că ceilalți colegi au suficientă încredere în mine încât să vină la mine să se plângă. Da, acest lucru mă încarcă uneori cu energie negativă, dar sunt dispus să îi susțin greutatea, pentru că știu că nimeni altcineva din companie nu are acest privilegiu pe care eu îl am. Consider că tocmai faptul că mi-e greu uneori și că ”se face coadă la ușa mea” este cea mai bună dovadă a faptului că sunt un bun om de HR. Ador să construiesc relații de încredere cu colegii pe care îi deservesc. Îi ajut să își găsească răspunsurile potrivite și să meargă mai departe în lupta lor. 

Ioanna

Mereu mi-a plăcut să lucrez cu oamenii și cu hârtiile. Urmând un curs de Inspector Resurse Umane am intrat în amănunt în domeniu. Am înțeles că HR asta înseamnă: oameni și documente. Mereu ai ceva de învățat: legislativ, programe noi, oameni, cursuri. E o meserie care nu te face robot nici chiar după ani de experiență. E un domeniu vast și minunat! I love it!

Bianca

Mi-am dorit să lucrez în HR de la început. S-a întâmplat însă, cum se întâmplă unele lucruri în viață. Și, practicând, am început să înțeleg valoarea proceselor și să-mi placă. Îmi place mai ales că este un domeniu vast și ai de unde să alegi pentru a te perfecționa și dezvolta continuu.

Georgiana

Îmi place să lucrez cu oamenii, într-un schimb reciproc de experiență, valori, opinii. Am ales din pasiune acest domeniu al HR-ului, pentru că îți oferă posibilitatea de a te dezvolta și învăța continuu. Mai ales, îmi place că îți oferă satisfacția rezultatului final. 

Ana-Maria

Este un domeniu foarte interesant, care probabil nu va dispărea prea curând. Mereu ai ceva de învățat și te poți dezvolta, atât personal, cât și profesional.

Lucian

Am ajuns la HR fără să vreau. Îi consideram pe cei de la HR nu prea prietenoși. Am văzut apoi că HR înseamnă și altceva decât pontaje și drepturi (chiar dacă HR fără astea nu se poate) și am găsit multe alte activități interesante de HR în care acum sunt implicat.

Încheiere

Sperăm că ți-am înseninat ziua cu această sesiune de terapie și că te-am determinat să te gândești la propriile motive pentru care iubești meseria de specialist HR. Pentru că sigur cunoști și alți colegi cărora le-ar prinde bine acest articol, nu-l ține doar pentru tine. Spread the magic, we say! Desigur, suntem foarte interesați să auzim propriile motive pentru care iubești această meserie, așadar te încurajăm să le împărtășești cu noi în secțiunea Comentarii.

Show CommentsClose Comments

Lasă-ne un comentariu