E destul de clar că pontajul clasic, pe ore de muncă ”prestate”, nu își mai are locul în toată această ecuație. Oricum nu poți verifica cu adevărat câte ore ”muncește” un om, fără să transformi șefii în ”Big Brother”, obsedați de control. Nu mai poți nici să pretinzi ca omul din fața calculatorului să își ia fix 30 de minute pauză la prânz și 2 pauze de câte 15 minute, perfect programate și contorizate. E clar că atunci când lucrezi cu 2 copii în casă și un cățel genul acesta de program structurat de muncă e din domeniul SF-ului.
Prin urmare, pentru ca această nouă organizare a muncii să funcționeze în mod profitabil fără ca angajatul să fie controlat excesiv, valoarea muncii lui trebuie stabilită sub altă formă. E timpul pentru soluții precum plata pe proiect. Compensarea trebuie gândită în funcție de rezultat, nu în funcție de orele petrecute în fața monitorului. Până la urmă, nici nu e sănătos să încurajezi angajatul să petreacă ore nenumărate în fața monitorului. Ce îi interesează pe cei din top management sunt rezultatele, deci e timpul să le arătați și angajaților acest lucru.
În plus, gândește-te la faptul că plata per proiect va determina angajații să caute constant modalități de a deveni mai productivi într-un timp mai scurt.
Pentru un studiu mai amănunțit cu argumente pro și contra plății pe proiecte sau pe oră, îți recomandăm următorul articol.